Scrisoare de suflet

piet

jannyAcum puțin timp am avut bucuria de a fi vizitați de Janny și de Piet, doi dintre oamenii cărora Dumnezeu Le-a dat gândul bun, inima și puterea de a veni tocmai din Olanda pentru a participa la punerea temeliei Fundației Rafael. Au trecut, iată, ani frumoși de la înființare și mulți ani buni ne așteaptă, căci prietenii noștri de aici și de pretutindeni, aproape ne sunt mereu, iar numărul lor crește.

Vă las să citiți singuri scrisoarea celor care, din iubire față de semenii de sub Măgura, pentru a avea fondurile necesare înființării Centrului de Zi, au pornit pe jos la vremea aceea din Huesden (Olanda) și au ajuns la Codlea spre împlinirea visului.

Mulțumim, Janny și Piet! Visul vostru și al tuturor celor care își iubesc semenii continuă. Ne bucurăm de vizita voastră și vă așteptăm mereu acasă, căci Rafael a fost și va fi mereu “acasă” pentru voi și pentru toți prietenii noștri.

Așadar…

Dragi prieteni,

Ceea ce am văzut și experimentat când am fost la voi în Codlea ne-a  atins profund. A fost pentru noi chiar un eveniment (!) să vă revedem și să vă vedem preocupați de beneficiari într-un mod atât de cunoscut pentru noi.

Pentru noi doi are o valoare foarte mare să simțim din nou dragostea și armonia în comunitatea voastră. În zilele în care am fost la voi am văzut și am experimentat în diferite moduri cât de fericiți  sunt clienții (un cuvânt care nouă ni se pare ciudat!), bucuroși cu voi, unul cu celălalt și în toate activitățile în care sunt implicați. Sunteți o comunitate reală: fiecare are drept de existență, are drept să participe, are posibilitatea să se dezvolte. Locurile pe pământ unde se întâmplă aceste lucruri sunt atât de rare. Prietenia spontană, egalitatea și interesul reciproc…ÎMPREUNĂ. Un exemplu că se poate. De neuitat! O comunitate vulnerabilă cu persoanele vulnerabile, desigur, dar tocmai din cauza aceasta ea este atât de strânsă și puternică… E foarte frumos ca să vezi un astfel de lucru și e bine de știut și mai mult…să-ți dai seama că faci și tu parte din această comunitate.

Din anii 2001/2002 cuvântul “împreună” a jucat un rol important în viața noastră. În acei ani am chemat bisericile din Codlea să se unească ca să fie mai puternice împreună cu noi pentru a sparge izolarea persoanelor cu dizabilități și aparținătorilor lor. “Împreună, puterea crește” era atunci motto-ul pe care am încercat să îl împlinim. Un traducător ne-a zis atunci că este un vechi proverb românesc. Seamănă cu un proverb în limba olandeză care zice “împreună suntem puternici”. Mai târziu și-a regăsit cuvântul “împreună” locul în numele fundației noastre din Olanda: “Împreună pentru Codlea”.

“Împreună” este un cuvânt care te încălzește și care te atrage. Opusul poate fi exprimat în limba noastră cu cuvinte reci cum ar fi “separat”, “divorțat”, “izolat”, “singur”, “individual”. “Împreună” este un cuvânt care reflectă intenția lui Dumnezeu pentru om. “Împreună” exprimă părtășia unuia cu celălalt. Unde este o părtășie adevărată acolo este pusă în practică dragostea. Nu se poate altfel. Cu alte cuvinte, acolo poți vedea împlinirea legii bune a Împărăției lui Dumnezeu. De această dată nu a fost vestită în biserică, dar am văzut și am trăit în avans într-un colț de Rai pe Pământ…..La voi! Ce privilegiu! Ce cadou!

Desigur, vă mulțumim și pentru cealalte daruri.  Vizita la Centrul Speranța… Ne bucurăm foarte mult că vă împlicați și acolo, conversația cu Sima și Rodica, conversații cu mamele lui Claudiu, a lui Liviu, a Erikăi și a Iuliei, ale celor doi Dani și cu sora Rodicăi; grătarul și petrecerea, afecțiunea prietenilor noștri din turma mică (modul nostru de evitare a cuvântului “clienți”) și participarea noastră la crosul impresionant. Foarte special că am putut experimenta aceste lucruri! De asemenea, vă mulțumim foarte mult pentru amintirile minunate  pe care le-ați creat pentru noi. “The story of Rafael” și felinarul au primit un loc permanent în camera noastră de zi.

Oameni dragi, ce fericiți suntem noi că am putut  să punem împreună baza muncii voastre, că am putut să ne cunoaștem și am putut să ne revedem în timpul unui rămas bun de neuitat. Un rămas bun? Va fi greu să nu ne întoarcem niciodată într-un loc care ne este atât de drag. Deci, cine știe….?

Multumim mult pentru tot!

Janny și Piet

About Author

Connect with Me:

Leave a Reply